După cum reiese din documentele consultate, în anul 1858 -1859 Şcoala din Căpreni cu un efectiv înscris de 70 elevi, se înscrie cu un efectiv mare în rândul celor 156 şcoli din judeţul Gorj care cuprinde un efectiv total de 4234 elevi.
Atestarea primului învăţător din Căpreni datează din 24 octombrie 1865 într-un „Raport la subprefectura locală” în care se arată că, odată cu apariţia legii agrare din 1864, ţăranii din Căpreni au format o comisie ad-hoc alcătuită din învăţătorul Marin Balea, primarul Gheorghe Dumitrescu şi arendaşul Angelescu. Această comisie a trecut la împroprietărirea ţăranilor „dându-li-se numai pământ de câmp”. Proprietarul s-a judecat cu ţăranii din 1865 până în 1871, cerând „anularea” împroprietăririi, însă instanţa de atunci a hotărât ca bună şi legală lucrarea comisiei care l-a avut în frunte pe învăţătorul Marin Balea.
Procesul instructiv educativ la nivelul școlar din Căpreni a fost asigurat aproape în totalitate cu cadre didactice având o temeinică pregătire profesională, cu calități morale deosebite, care împreună cu personalul auxiliar au asigurat buna desfășurare a activităților școlare și extrașcolare, formând an de an generații de tineri care au adus și aduc un deosebit prestigiu școlii și satului unde s-au născut. Ei sunt acum cetățeni adevărați. părtași la toate evenimentele țării și contribuie din plin la metamorfoza societății românești.
Răspândirea cunoştinţelor din cele mai variate domenii se face printre altele şi prin reţeaua de biblioteci din cadrul aşezămintelor de cultură şi a şcolilor. Factorii de decizie, care în 1954 au înfiinţat la nivelul comunei Căpreni o bibliotecă cu peste 5 000 volume ce cuprindea literatură de specialitate şi beletristică, au fost sensibilizaţi şi de cuvintele lui Nicolae Iorga, sus menţionate. Biblioteca era principala instituţie culturală de masă. A funcţionat în spaţii închiriate până în 1982, când a fost mutată la parterul blocului pentru locuinţe.
În 1989 biblioteca avea un fond de carte ce cuprindea 9500 volume, în prezent acesta dispune de 7300 volume, fondul de carte îmbogăţindu-se în 2003 cu 73 volume. Biblioteca nu are sală de lectură, funcţionând numai în regim de împrumut.
În 1990, s-a înregistrat un număr de 343 cititori, în 1995 – 280 cititori, în 2000 – 247 cititori, iar în 2003 – 235 cititori.
Frecvenţa împrumuturilor se prezintă astfel: în 1990 s-au împrumutat 623 cărţi, în 1995 s-au împrumutat 717 cărţi, în anul 2000 s-au împrumutat 973 cărţi, iar în 2003 s-au împrumutat 1393 cărţi de literatură şi de specialitate.
Privitor la categoriile de cititori, indicatorii statistici valabili pentru anul 2003 indică ponderea anumitor categorii de vârstă şi socio-profesionale. Astfel: 87 au fost intelectuali şi funcţionari, 79 cititori au fost elevi şi studenţi, iar 69 au fost din alte categorii (şomeri, casnice). Statistica pe categorii de vârstă este următoarea: 38 cititori până la vârsta de 14 ani, 70 cititori cu vârsta cuprinsă între 15 -25 ani, 79 cititori între 26 -40 ani, 29 cititori între 41 -60 ani şi 19 cititori cu vârsta depăşită de 60 ani. Preferinţele cititorilor se îndreaptă spre literatura beletristică.
În timpurile mai puţin îndepărtate, activitatea culturală se identifica cu viaţa bisericească. Ştiutorii de carte, puţini la număr, transmiteau prin viu grai evenimentele din presa vremii.
În 1947 se înfiinţează în localitatea noastră căminul cultural care a funcţionat pe lângă şcoala din comună şi în mai multe case particulare. Printre obiectivele muncii desfăşurate se numărau în principal: difuzarea cunoştinţelor ştiinţifice, lupta contra superstiţiilor, educaţia sanitară, igiena alimentaţiei, igienizarea mediului de viaţă, efectele nocive asupra organismului uman ale tutunului şi alcoolului, valorificarea tradiţiilor şi folclorului local.
Înscriindu-se pe aceste coordonate, în activitatea bogată a căminului cultural se organizau periodic conferinţe pe diferite teme ce vizau problematica sus amintită ţinute de oameni de specialitate, recenzii şi simpozioane, după care urmau programe prezentate de elevi ce cuprindeau cântece populare şi patriotice, dansuri, recitări de poezii. Se remarcă în această perioadă învăţătoarea Şerbănescu Cornelia, care întemeiază corul sătesc în a cărui componenţă activau tineri şi vârstnici, bărbaţi şi femei. Cu acest cor, comuna Căpreni a obţinut în anul 1952 locul I pe fosta regiune Oltenia, iar echipa de dansuri a elevilor a obţinut locul al II-lea în cadrul concursului de folclor.
Fără existenţa unor documente, din datele culese de la cetăţenii vârstnici care au participat direct la construcţie, reiese că actualul cămin cultural a fost ridicat în perioada anilor 1952-1953. Are o capacitate de 150 locuri şi dependinţele necesare. S-a dat în folosinţă în 1953. Noul lăcaş de cultură zidit din cărămidă, acoperit cu tablă este amplasat în centrul comunei şi s-a construit din cărămida recuperată din gardul care împrejmuia biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Cornetu, ce data din anul 1863 şi intrase în degradare.
De acum înainte, suflul cultural se derulează în noul lăcaş creând posibilitatea profesorului Ctin Georgescu ca până în anul 1960 să înjghebeze o puternică formaţie de dansuri populare tradiţionale, formaţie care nu de puţine ori s-a remarcat, ocupând locuri de frunte în confruntările care au avut loc la nivel regional şi apoi judeţean.
De pe scena căminului cultural s-au impus atenţiei publice o serie de valori culturale emblematice pentru localitatea noastră.
Amintim în acest sens pe rapsodul popular Sofia Drăghici, cântăreaţă de muzică populară Eufimia Dogaru, poetul Gogu Sărbu. Pe lângă coruri, dansuri, recitări sau ghicitori, strigături, proverbe, monologuri, s-au cântat doine din fluier şi din gură, s-au prezentat jocuri bătrâneşti.
În paralel cu activitatea culturală la acest cămin, tradiţiile au fost cultivate în rândul tinerei generaţii la orele de lucru manual din cadrul şcolii unde aceştia învăţau cusăturile de mână, confecţionau tradiţionalele paporniţe din pănuşi de porumb, lucrau coşuri din nuiele de răchită, învăţau norme moderne de cultivare a pământului cu randament sporit, pe care le-au difuzat apoi în familiile lor, îndeletniciri practicate până aproape de 1989.
Conferinţele pe diferite teme, recenziile, simpozioanele organizate, programele cultural-artistice prezentate cu ocazia diverselor momente, prilejuri cu care sala căminului cultural se dovedea neîncăpătoare, se încheia cu horele din curtea căminului în acompaniamentul tarafului de muzică populară al lui Constantin Chelaru din Aluniş.
Ulterior, conducerea formaţiei de dansuri populare a fost preluată de profesorul Gogârlă Constantin, cu rezultate notabile la nivelul judeţului. Cu ocazia diferitelor confruntări consemnăm ultimul rezultat al formaţiei de dansuri: câştigarea trofeului „Tismana”, în 1980.
Din 1957, în cadrul căminului cultural se înfiinţează cinematograful dotat cu aparatura necesară derulării filmelor şi generatoarele necesare pentru producerea curentului electric.
De-a lungul anilor, pe scena căminului nostru au urcat şi încântat masele, nume de rezonanţă ca: Maria Lătăreţu, Dem Rădulescu, Maria Dragomiroiu, Gheorghe Roşoga, Ileana Ciuculete, Angelica Stoican şi alţii care împreună cu ansamblul folcloric „Doina Gorjului” au revigorat sentimentele de mândrie locală şi naţională ale cetăţenilor.
În scopul întăririi activităţii culturale, în anul 1967 s-a construit teatrul de vară (care s-a dovedit a fi o investiţie neeficientă), ca apoi, de acesta să se ataşeze în 1973 noua construcţie a primăriei, teatrului de vară dându-i-se destinaţia de sală de şedinţe.
De menţionat că la ridicarea acestui edificiu şi a multor acţiuni de gospodărire şi înfrumuseţare care s-au adăugat la zestrea obşti, o contribuţie hotărâtoare a avut-o primarul din acea perioadă, domnul Ion Stoica. Gazeta Gorjului din 18.01.1975 îşi anunţa cititorii că datorită hărniciei cetăţenilor din cele 8 sate ale comunei, în care valoarea spiritului gospodăresc s-a ridicat la peste 5 600 000 lei, comuna a fost răsplătită cu locul I pe judeţ. În acelaşi editorial domnul Ion Stoica spunea: „Este un titlu cu care ne mândrim, dar care, în acelaşi timp ne obligă la o activitate mai intensă pe viitor”, lucru ce s-a înfăptuit prin obţinerea locului al II-lea pe ţară în concurenţa dintre comune în anul 1975.
